Dreptul civil în Bulgaria

Dreptul civil bulgar aparține tradiției dreptului continental și este reglementat prin mai multe acte normative importante, nu printr-un singur cod civil. Acte diferite reglementează obligațiile, contractele, proprietatea, relațiile de familie, moștenirea și raporturile comerciale. Закон за задълженията и договорите, prescurtat adesea ЗЗД, este un act central în materia obligațiilor și contractelor. Acesta reglementează modul în care iau naștere obligațiile, modul în care trebuie executate și ce se poate întâmpla în caz de neexecutare sau prejudiciu. Un contract se încheie prin acordul concordant exprimat în mod valabil din punct de vedere juridic, dar nu toate contractele trebuie să respecte aceeași formă. Unele înțelegeri pot fi verbale, în timp ce tranzacțiile importante pot necesita formă scrisă, autentificare notarială, înregistrare sau mai multe etape formale. În general, părțile au libertatea de a stabili conținutul unui acord, în limitele legii. Normele imperative, ordinea publică, bunele moravuri, protecția consumatorilor și drepturile altora pot limita ceea ce un contract poate impune în mod legal. Când o obligație nu este executată, cealaltă parte poate avea remedii precum solicitarea executării, încetarea contractului atunci când este permisă sau cererea de despăgubiri. Remediul disponibil depinde de acord, de încălcare, de probe și de normele aplicabile. Răspunderea civilă poate apărea și în lipsa unui contract, când o persoană cauzează în mod nelegal un prejudiciu alteia. Pentru o cerere sunt necesare, de regulă, probe privind conduita relevantă, prejudiciul, legătura de cauzalitate și celelalte condiții legale. Dreptul proprietății face distincție între dreptul de proprietate, posesie și drepturile limitate asupra bunurilor. Tranzacțiile imobiliare necesită atenție deosebită, deoarece istoricul titlului, informațiile cadastrale, înregistrarea, sarcinile și documentele oficiale pot influența rezultatul. Chestiunile de familie și moștenire fac parte din dreptul privat, dar au reguli proprii. Căsătoria, filiația, întreținerea, succesiunea, testamentele și împărțirea bunurilor pot implica protecții imperative pe care un acord privat nu le poate înlătura pur și simplu. Litigiile civile încep, de regulă, cu o cerere scrisă adresată instanței competente, urmată de comunicarea către cealaltă parte, administrarea probelor, ședințe de judecată dacă sunt necesare și pronunțarea unei hotărâri. Câștigarea procesului și executarea hotărârii sunt etape diferite, deoarece recuperarea silită poate necesita intervenția unui executor și existența unor bunuri asupra cărora se poate face executarea.