Limba în Germania

Germana standard este folosită în Germania ca limbă comună în școli, administrație, mass-media și comunicarea dintre diferite regiuni. În limbajul obișnuit, este numită adesea „germană literară”. În viața de zi cu zi, mulți oameni vorbesc cu accent regional sau folosesc dialecte. Printre acestea se numără formele bavareze, alemanice, francone, saxone, joase germane și renane, cu numeroase diferențe locale. Germania protejează limbile regionale și ale minorităților, cu rădăcini istorice. Printre acestea se numără daneza, frizona, soraba, romani și germana de jos, fiecare în contexte specifice. Limba germană a semnelor este o limbă vizuală autonomă, cu propria gramatică. Nu este pur și simplu limba germană vorbită redată cu ajutorul mâinilor. Migrația și legăturile internaționale aduc numeroase alte limbi în familii, școli, întreprinderi și cartiere. Multilingvismul poate îmbogăți comunicarea, învățarea și schimbul cultural. Germana vorbită și cea scrisă diferă adesea. În scrisorile oficiale se așteaptă formulări complete și politicoase, pe când conversațiile și mesajele sunt, de regulă, mai relaxate. Formele de adresare au o semnificație socială. „Sie” exprimă de obicei o distanță politicoasă, iar „du” sugerează mai degrabă familiaritate sau un context informal, deși obiceiurile diferă de la un grup la altul. Învățarea limbii germane cuprinde ascultarea, vorbirea, citirea și scrierea. Folosirea ei regulată în viața de zi cu zi este, de obicei, mai importantă decât gramatica fără greșeală de la început. Comunicarea clară ușurează participarea. Propozițiile scurte, explicarea termenilor de specialitate, traducerile, subtitrările și interpretarea în limba semnelor pot reduce diferite bariere.