Limba maghiară în Ungaria

Maghiara face parte din familia limbilor uralice. Este înrudită la mare distanță cu finlandeza și estona, dar vorbitorii acestor limbi nu se pot înțelege în mod obișnuit între ei. Maghiara folosește un alfabet bazat pe cel latin, cu litere și semne suplimentare. Accentele au valoare distinctivă, iar grupurile de litere precum cs, gy, ny, sz, ty și zs reprezintă sunete proprii. Accentul cade de regulă pe prima silabă a cuvântului. Ortografia și pronunția sunt relativ consecvente, deși vocalele și consoanele nefamiliare necesită exercițiu. Maghiara formează multe cuvinte prin adăugarea unor terminații la o bază. Aceste terminații pot exprima relații pe care engleza le redă adesea cu prepoziții, iar armonia vocalică ajută la determinarea formei multor terminații. Maghiara nu are gen gramatical pentru pronumele obișnuit de persoana a treia. Ordinea cuvintelor este flexibilă, dar deplasarea unui element în propoziție poate schimba tema și accentul. Politețea influențează saluturile, pronumele, numele și formele verbelor. Tegezés este adresarea informală, în timp ce magázás este o formă uzuală de adresare formală; alegerea potrivită depinde de relație și situație. În mod tradițional, numele personale maghiare se scriu cu numele de familie primul și prenumele al doilea. În contexte internaționale, maghiarii pot inversa ordinea, așa că formularele ar trebui să indice clar fiecare câmp. Limbile minorităților și ale comunităților, inclusiv romani, germană, slovacă, croată, română, sârbă și altele, fac parte din viața lingvistică a Ungariei. Se folosesc și limbajul semnelor, precum și limbile noilor rezidenți. Engleza și alte limbi străine pot ajuta în unele locuri, dar nu sunt garantate. Vorbirea clară, răbdarea, informațiile scrise și sprijinul pentru traducere pot preveni neînțelegerile.