Dreptul în Italia

Italia are un sistem de drept civil numit dreptul italian (diritto italiano). Normele scrise sunt organizate în constituții, coduri, legi și regulamente, iar hotărârile judecătorești explică modul în care aceste norme funcționează în cazuri concrete. Constituția (Costituzione) este fundamentul statului. Ea protejează drepturile fundamentale, definește instituțiile publice și limitează puterea guvernului. Dreptul Uniunii Europene este important în multe domenii. Normele naționale se aplică pe întreg teritoriul Italiei, iar regiunile și municipalitățile pot adopta norme în limitele competențelor care le-au fost atribuite. Dreptul privat reglementează relațiile dintre persoane și organizații. Acesta acoperă aspecte precum contractele, proprietatea, familia, moștenirea, munca și despăgubirile pentru prejudicii. Dreptul public reglementează statul și relația acestuia cu persoanele. Acesta include dreptul constituțional, administrativ, fiscal, al imigrației și penal. Instanțele de drept comun soluționează, în general, cauzele civile și penale. Instanțele administrative verifică multe decizii ale autorităților publice, iar organisme specializate se ocupă de anumite alte chestiuni. Un caz începe, de obicei, cu o cerere formală, un răspuns sau o contestație. Se strâng probe, autoritatea sau instanța competentă ia o decizie, iar o cale de atac poate fi disponibilă. Profesioniștii care oferă reprezentare juridică sunt avocați (avvocati), iar cei care exercită funcția notarială sunt notari (notai). Un notar (notaio) este un profesionist public neutru care autentifică și înregistrează anumite acte juridice importante, în special în materie de proprietate și societăți. Remediile juridice depind de fapte, documente, termen și autoritatea competentă. De aceea, documentele scrise și consultarea timpurie sunt deosebit de importante atunci când sunt în pericol o decizie, o plată, statutul de ședere, locul de muncă sau locuința.