Angajarea în Moldova

Termenii locali includ angajare pentru recrutare, salariat, contract individual de muncă, loc de muncă și muncă nedeclarată. Codul muncii este principalul cadru național. O persoană poate candida direct la companii sau poate căuta posturi vacante pe angajat.md. ANOFM și oficiile sale teritoriale, STOFM, oferă gratuit consiliere, intermedierea muncii, formare și plasare, inclusiv servicii pentru persoanele care au deja un loc de muncă și vor să îl schimbe. Angajarea obișnuită nu necesită înregistrare prealabilă la ANOFM. Înregistrarea ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă necesită, în general, un act de identitate valabil sau un permis de ședere, împreună cu documente de studii ori de calificare. Statutul de șomer adaugă condiții privind căutarea activă a unui loc de muncă, disponibilitatea de a munci și cerințele legale pentru acest statut. Capacitatea de muncă începe, în general, la vârsta de 16 ani. De la 15 ani este permisă numai munca ușoară și este necesar consimțământul scris al părintelui sau reprezentantului legal; angajarea sub 15 ani este interzisă. Cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii pot fi angajați, sub rezerva limitelor prevăzute de legislația migrației. Angajatorul nu poate refuza angajarea fără un motiv justificat, iar discriminarea pe criterii de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opțiune politică sau origine socială este interzisă. Angajatorul și lucrătorul încheie un contract individual de muncă scris. Înainte de angajare, angajatorul furnizează informații scrise despre durata contractului, data începerii, profesia, calificarea sau funcția, atribuțiile, locul de muncă, riscurile, drepturile și obligațiile, salariul, compensațiile, organizarea timpului de muncă și de odihnă, precum și termenele de preaviz. Forma obișnuită este contractul pe durată nedeterminată. Un contract pe durată determinată poate avea o durată de până la cinci ani și necesită un motiv temporar prevăzut de lege. Dacă angajatorul admite o persoană la muncă fără contract scris, se prezumă existența unui raport de muncă pe durată nedeterminată, iar angajatorul trebuie să îl regularizeze. Munca nedeclarată poate compromite evidența salariului, acoperirea de asigurare și cererile ulterioare de prestații; încălcările suspectate pot fi discutate cu Inspectoratul de Stat al Muncii sau raportate acestuia. Perioada de probă se aplică numai dacă este prevăzută în contract. Pentru un contract pe durată nedeterminată, aceasta nu depășește, în general, trei luni sau șase luni pentru funcții de conducere ori cu responsabilitate. Pentru un lucrător necalificat poate dura cel mult 30 de zile. În cazul unui contract pe durată determinată de trei până la șase luni, limita este de 15 zile; pentru un contract pe durată determinată de peste șase luni, limita este de 30 de zile. Perioada de probă nu se aplică persoanelor sub 18 ani, numirilor prin concurs, transferurilor, sarcinii, dizabilității, funcțiilor elective și contractelor de cel mult trei luni. Lucrătorul păstrează toate drepturile de muncă pe durata perioadei de probă. Timpul normal de muncă nu depășește, în general, 40 de ore pe săptămână. Categoriile protejate pot beneficia de programe reduse. Durata minimă legală a concediului anual plătit este de 28 de zile calendaristice, la care se adaugă concedii speciale sau sociale atunci când sunt îndeplinite condițiile aplicabile. Angajatorul trebuie să plătească salariile integral și la timp, să furnizeze condițiile contractuale în scris, să comunice regulamentul intern și informațiile privind securitatea în muncă și să aplice eventualul contract colectiv relevant. Administrarea salariilor include reținerea impozitului pe venit și organizarea asigurării sociale și medicale obligatorii. Serviciile CNAS, inclusiv ACCES CPAS, oferă acces la istoricul contribuțiilor și al muncii și sprijină administrarea prestațiilor. Salariul minim național pentru un program complet este de 6.300 MDL pe lună începând cu 1 ianuarie 2026. Salariul mediu prognozat pentru 2026 este de 17.400 MDL pe lună, însă acesta nu reprezintă un drept salarial individual sau o ofertă. În trimestrul al doilea din 2026, salariul mediu brut a fost de 16.895,7 MDL, cu 17.910,4 MDL în sectorul real și 13.827,3 MDL în sectorul bugetar. Baza contribuțiilor de asigurări sociale nu poate fi mai mică decât salariul minim, proporțional cu timpul de muncă. Pentru munca cu fracțiune de normă, pragul contribuției sociale este de 25% din contribuția calculată la salariul minim. Instituțiile responsabile includ Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ANOFM, STOFM, angajat.md, Inspectoratul de Stat al Muncii, CNAS, SFS și CNAM. Aceste instituții au funcții diferite: servicii de ocupare a forței de muncă, inspecția muncii, asigurări sociale, administrarea impozitelor și asigurări medicale. În 2025, Moldova a înregistrat 805.000 de persoane în forța de muncă și 774.000 de persoane ocupate, o rată de ocupare de 40,2% și șomaj de 3,8%. Rata de ocupare a fost de 47,0% în zonele urbane și 34,3% în cele rurale, de 36,5% pentru femei și 44,5% pentru bărbați. Participarea la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități a fost de 14,6%, iar 14,5% dintre persoanele cu vârsta între 15 și 24 de ani nu erau încadrate în muncă, educație sau formare. Datele privind forța de muncă din 2025 exclud teritoriul din stânga Nistrului și municipiul Bender, iar o schimbare metodologică limitează comparația directă cu anii anteriori. Raportul de muncă poate înceta prin demisie scrisă, acord scris al părților, împrejurări prevăzute de lege, inițiativa angajatorului, expirarea unui contract pe durată determinată, finalizarea lucrării sau încheierea muncii sezoniere. Termenul obișnuit de preaviz la demisie este de 14 zile calendaristice. Pentru motive legale documentate se poate aplica un termen mai scurt. În general, salariatul își poate retrage demisia în termen de șapte zile calendaristice. Ordinul de încetare menționează temeiul legal și este comunicat cel târziu la data eliberării din funcție. La încetarea raportului, angajatorul achită salariul final și eliberează documentele de muncă datorate. Lucrătorul poate solicita sfatul Inspectoratului de Stat al Muncii și poate recurge la căile judiciare pentru litigii sau încălcări în domeniul muncii.