Limba în România

Româna este limba oficială a României și este folosită în administrația publică, educație, mass-media națională și în majoritatea comunicării de zi cu zi. Se scrie cu alfabetul latin și include literele ă, â, î, ș și ț. Româna s-a dezvoltat din latina vorbită în regiune și a preluat, de asemenea, cuvinte și influențe din limbile vecine. Vocabularul ei reflectă, așadar, contactul cu tradițiile slave, grecești, turcești, maghiare, germane, franceze și altele. Gramatica include genuri gramaticale, articole hotărâte de obicei atașate la sfârșitul substantivelor, modificări ale verbelor și forme politicoase de adresare. Ordinea cuvintelor este flexibilă, dar pronunția clară și contextul sunt importante pentru înțelegere. Vorbirea regională diferă prin accent, vocabular, ritm și expresii locale. Oamenii pot folosi și varietăți profesionale, ale tinerilor, de familie, urbane, rurale sau specifice internetului. România este multilingvă în multe locuri. Maghiara este deosebit de importantă în unele părți ale Transilvaniei, în timp ce romani și alte limbi ale comunităților pot fi folosite în familie, în contexte culturale, școli, viața religioasă sau comunicarea locală. Engleza și alte limbi străine sunt răspândite în turism, afaceri, educație, mass-media și contactele internaționale, mai ales în rândul tinerilor și al locuitorilor din mediul urban. Utilitatea lor nu diminuează valoarea românei în viața de zi cu zi. Limba poartă semnificații de politețe și sociale. Saluturile, formulele de adresare, tonul, titlurile și alegerea dintre vorbirea familiară și cea respectuoasă pot influența felul în care este percepută o conversație. Învățarea românei funcționează cel mai bine prin ascultare frecventă, expresii scurte și utile, repetare cu răbdare și interacțiuni reale. Greșelile sunt firești, iar rugămintea de a repeta sau de a vorbi mai rar este un instrument practic de comunicare.