Angajatorul în Spania

În Spania, angajatorul se numește empleador sau, în mod obișnuit, empresa atunci când este vorba despre o afacere. Angajatorul primește munca, o plătește și are dreptul legal de a o organiza și supraveghea. Înainte de angajare, angajatorul are nevoie de o organizare juridică și administrativă adecvată. Aceasta include posibilitatea de a înregistra raporturile de muncă, de a gestiona salarizarea, de a comunica informațiile necesare și de a păstra evidențele privind angajarea. Angajatorul alege o formă de angajare potrivită muncii efective. Faptul că un lucrător este numit independent nu decide situația dacă angajatorul controlează de fapt munca asemenea unui raport de muncă. Condițiile esențiale trebuie comunicate clar și consemnate. Angajatorul trebuie să aplice și convenio colectivo corespunzător și clasificarea profesională, acolo unde munca este reglementată de un contract colectiv. Salarizarea presupune calcularea veniturilor brute, a suplimentelor, a deducerilor, a reținerilor și a contribuțiilor. Lucrătorul primește un fluturaș de salariu (nómina), iar angajatorul efectuează plățile și raportările aferente. Siguranța la locul de muncă este organizată prin prevenirea riscurilor profesionale (prevención de riesgos laborales). Angajatorul trebuie să evalueze riscurile, să planifice măsurile de prevenire, să ofere informații și instruire adecvate și să protejeze lucrătorii care se pot confrunta cu riscuri deosebite. Angajatorii trebuie să respecte egalitatea, demnitatea, viața privată, odihna, concediile, reprezentarea și protecția împotriva hărțuirii sau represaliilor. Regulile de la locul de muncă și monitorizarea trebuie să aibă un scop legitim și să fie proporționale. Modificările, măsurile disciplinare și încetarea raportului de muncă necesită un temei valabil și o procedură corespunzătoare. Angajatorii ar trebui să documenteze deciziile în mod consecvent, deoarece evidențele insuficiente pot duce la litigii și riscuri operaționale.