Dreptul imigrației în Spania

Spania face distincție între șederile de scurtă durată, șederea pe termen mai lung, dreptul de muncă, statutul bazat pe legături de familie, statutul pentru studii și protecția internațională. Fiecare cale are un scop și documente justificative proprii. Cetățenii Uniunii Europene și anumiți membri ai familiilor lor se supun unui cadru juridic diferit de cel aplicabil majorității cetățenilor din afara UE. Documentele și procedurile lor nu trebuie confundate cu sistemul general privind străinii (extranjería). O viză privește de obicei permisiunea de a călători într-un scop declarat. Autorizația de ședere privește dreptul legal de a locui în Spania, iar drepturile de muncă depind de statutul concret. NIE este un număr de identificare pentru străini, folosit în proceduri oficiale și operațiuni economice. De unul singur, nu dovedește șederea legală și nici permisiunea de a munci. TIE este cardul fizic de identitate pentru străini, eliberat multor rezidenți din afara UE. Acesta consemnează un statut existent, dar nu îl creează în mod independent. Înregistrarea la primărie (empadronamiento) se face în localitatea în care locuiește persoana. Poate ajuta la dovedirea reședinței locale și la accesul la serviciile municipale, dar nu este un permis de imigrare. Cererile necesită de obicei acte de identitate și dovezi privind scopul, legătura de familie, munca, studiile, resursele, cazarea, asigurarea sau istoricul personal. Documentele străine pot necesita autentificare oficială și o traducere acceptată. Autoritățile administrative decid mai întâi majoritatea cererilor de imigrare. Refuzurile și alte decizii pot avea căi de revizuire, iar instanțele pot examina acțiunile administrative contestate. Azilul și alte forme de protecție internațională sunt distincte de căile obișnuite de migrație. Persoanele care se tem de persecuție sau de vătămări grave ar trebui să solicite ajutor specializat, deoarece siguranța și confidențialitatea sunt esențiale.